nu s-a întâmplat nimic din ce m-au învățat să cred
după ce am aflat că dumnezeu nu există n-am intrat în depresie
nu mi-am tăiat venele și nu
n-am blestemat pe nimeni c-am trăit o viață într-un scenariu de telenovelă

e bine într-un fel că am înțeles de ce
cu toată tehnologia asta de ultimă oră
la capătul celălalt al telefonului nu-mi răspundea niciodată nimeni
câteodată era doar tonul ocupat și tu-mi ziceai
că e semn din cer
( și eu mă gândeam că lumea e mare și eu sunt puțin importantă trebuie să aștept cuminte să îmi vină rândul)
să ne închinăm când auzim
8989 acum pricepi poate de ce sperai în subconștient
să-ți răspundă vreo fecioară

acum ești cu un pas mai suns și cu zece trepte
pe scara evoluției mai jos
ți-ai fi dorit un telefon scump
cu două camere video încorporate
(comuniunea totală a omului cu natura)
de ce am impresia că n-o să te vadă
și n-o să te-asculte
chiar nimeni


nu știu despre tine dar eu sunt fericită așa
nebotezată mă cheamă oricum și pot fi oricine
doar uneori vorbesc la telefon cu prietenii
câteodată ne vedem, ne zâmbim și fiecare-și continuă marginile
am încetat să cer ajutor divin în ziua când
nu m-au mai strigat pe nume