poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-18 | | Să găsesc leac Să opresc asurzitor vuietul Nesfârșit și blestemat râul la porțile ochilor mei Să devin "afară" ca-să Pot privi înăuntru-mi golit de sine. Încântarea îmi pare neiertată vină Iar călăul, eu, călăul Eu ghilotina, eu judecător-condamnat Eu-mulțimea... mă privesc, Eu sângele ce-mi bubuie În vine În urechi Eu sângele ce urlă a sfârșit de viu. Amestecat cu neagră teama. Noi, drumuri mi se deschid În spatele pleoapelor Morminte ale faraonilor cei vii Și voci îmi urlă "Fugi! Ascunde-te în spatele umbrei tale- Din ce în ce mai mici În fata noastra!- Noi, noi nu suntem nimeni Și tot nimeniul ne știe Cum întorși din disperare întindem corzi Cum prindem soarele răsare-n Palma găunoasă." Iar unicul adevăr nu e mai mult Decât un spate de om impușcat în cap! Din vine Din urechi Sânge tăcut curge-n bulboane resemnate Și ochii întredeschiși ca o promisiune Nu servesc decât Pământului Hrană de viermi, Speranța. Cât de mizer și de pustiu! Și îmi bubuie urechile-a nebunie A roșu și a viu ce stă să moară. Eu, ghilotina ruginită, Fără puterea de a mă mai prăbuși peste gâtul tău păcătos. Fără urlet, fără teamă Fără urlet Fara viața...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate