Avem un parc frumos, trebuie să recunoaștem, iar când spun asta, mă refer la Parcul Zăvoi, care, chiar dacă este toamnă, este superb!
Miile de frunze căzute din pomi, ce au format un covor multicolor, sunt adunate de pe alei și strânse deoparte, invitându-te să simți „ gustul” frumos al toamnei, tăvălindu-te prin ele și simțind cu adevărat mirosul pur și fantastic al frunzelor de toamnă.
Și eu, ca și puștii mei, nu am rezistat tentației și am aruncat cu frunze unii în alții, într-un joc al copilăriei, de care mi-am amintit în momentul când fiul meu cel mare m-a împins în grămada mare de frunze, unde el și fratele lui „ înotau”.
Glasurile lor se auzeau în tot parcul, făcând ca trecătorii să se oprească în dreptul lor, zâmbind și încurajându-i. Doi bătrânei care stăteau pe o bancă îi admirau și băteau din palme, apoi, în momentul următor mâna bătrânei era în palmele soțului ei. Zâmbeau fericiți, parcă amintindu-și de clipele când și ei, ca și acești mici năzdrăvani se „hârjoneau” prin frunzele căzute din copaci sau poate chiar prin iarbă.
Acel gest, de a o lua de mână, cu siguranță a fost rezultatul unor frumoase amintiri, care acum le trăiau prin ochii copiilor pe care îi priveau.