Spune-mi de ce râzi ca să-ți spun cine ești!

Celebra familie Bundy, din și mai celebrul serial cu același nume, este o nesecată sursă de umor pentru foarte mulți oameni și pare să aducă mereu un zâmbet (ironic sau mai puțin ironic) pe fața privitorilor!
De ce se râde la acest serial?
Al Bundy este figura tatălui, al unui cap de familie, un individ însă absent și indiferent la orice se întâmplă în jurul lui. Singurele preocupări „mai serioase” pentru distinsul pantofar sunt femeile pe care nu le-ar putea avea niciodată și vecinii pe care i-ar spânzura în fiecare zi. Acest personaj, care se presupune a fi comic, este un tip mediocru, un consumator de reclame proaste și de bere răsuflată, un soț neîmplinit de care consoarta râde pe față ori de câte ori are ocazia!
Să trecem însă la Peg, soția superficială și nesemnificativă, o femeie care nu știe absolut nimic despre treburile casei, dar care nu este nici cochetă, nici sută la sută feminină...Ceea ce pare surprinzător la acest serial este faptul că nu se râde numai de prostie ( rezervată în totalitate pentru fiica familiei), ci și de inteligență, deoarece Al și Peg sunt niște personaje extrem de cerebrale...Numai dacă ar fi să luăm în considerare „înțepăturile” fine pe care aceștia și le aplică unul altuia, ne dăm seama de micile genii care zac în spatele acestor non-eroi de film...
Bud, copilul familiei este de asemenea și reprezentantul unei generații și totodată el reprezintă excepția familiei, singurul fraier care ar vrea totuși un dram de normalitate în această familie de păcălici. Cu toate acestea diferențele între Bud și Buck sunt foarte mici, dacă nu chiar imperceptibile...Buck este animalul acestei familii insipide (familie de altfel reprezentativă pentru societatea americană), un câine prost care lasă mereu moștenire câte un alt câine prost în mai toate casele vecinilor! Dacă urmărești serialul pentru un timp mai îndelungat îți dai seama că acest personaj cu blană (nu singurul care ar merita această titulatură însă) este poate singurul care se comportă firesc, „omenește” chiar...
Să nu o uităm însă pe Kelly, fiica foarte frumoasă, dar și foarte proastă a familiei, un monument de imbecilitate și, în același timp, un exemplu perfect de nerozie molipsitoare!
Și atunci de ce râdem noi? Oare ce ne place așa de mult? Să fie prostia, să fie sărăcia, să fie lipsa unității unei așa-zise familii sau să fie ura față de ceilalți, sentiment cultivat asiduu în acest serial?
Ce mai contează de fapt când vii și te așezi în fața televizorului tău „Diamant” și poți să râzi pur și simplu fără să știi de fapt de ce, dar să râzi cu hohote când auzi ca de fiecare dată: „ I` m hoooooooooooooooome!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!”

Alina Bică