Ploaia



Tarziu. Ploua. M-am saturat sa ploua! La inceput a fost placut. Se auzeau cum cad picaturile de ploaie pe acoperisul de tabla al blocului. La inceput. Apoi totul s-a transformat in ploaie. Simteam cum peste tot in jurul meu nu este decat apa. Blocurile din jur, pasarile ce zboara haotic din cauza fricii, totul, absolut totul, se transformase in apa.
Cea mai buna solutie pentru ca ploaia sa devina cat de cat agreabila mi-se parea ca ar fi sa ma transform si eu in apa, ca toate celelalte lucruri din jurul meu.
Cobor grabit scarile pentru a ajunge cat mai curand jos, in ploaie…


*
Simt cum ploaia rece, pur si simplu ma tortureaza. Fiecare strop ce imi atinge corpul, il simt ca pe un cub de gheata. In momentul in care imi atinge parul, in loc sa se opreasca acolo, coboara prin mine pana ce ajunge jos in talpi.
Mi-se pare nostim faptul ca eu ma contopesc cu ploaia in timp ce toata lumea alearga in jurul meu pentru a fugi de ea.
Hm…Iubesc ploaia. Probabil ca de acum in colo voi iubi mereu ploaia. Dar nici nu s-ar putea altfel. Doar eu sant insasi o parte din ea, nu?
…Oare ce s-a intamplat cu mine? Cu cel care eram inainte de deveni ceea ce sunt acum. Mi-s-ar parea corect ca in timp ce eu am devenit ploaia, ploaia sa fi devenit eu.
Dar daca intr-o zi ploaia ar vrea sa ploua? Ce s-ar intampla? Oare din cer ar cadea mii de eu? Sau doar un singur eu, dar imprastiat in mii de bucati?
Un lucru stiu sigur! Daca ploaia indrazneste sa-mi faca vreun rau, o sa i-o platesc cu aceeasi moneda! O sa ma arunc in mare si din acel moment gata! Gata pentru totdeauna cu ploaia.
…Dar daca de atunci ar incepea sa ploua de jos in sus? Adica din mare catre cer? Nu stiu. Habar n-am...