poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-10-28 | |
Plouă cu durerea tuturor oamenilor; plouă cu durerea tuturor morților. Plouă cu disperarea suferinței închisă în cușca sufletului golit de orice bucurie de viață. Plouă cu lacrimi, plouă cu suferință. Plouă cu chinul inimii sfârtecate de cuțitul sentimentelor de mult pierdute. Plouă și pare că lumea întreagă plânge după tot ceea ce era frumos odată, ca o imensă refulare a tuturor.
Plouă cu chinul petalelor de flori scuturate, plouă cu sângele trandafirilor roșii, plouă cu inocența unui copil ce n-a cunoscut încă suferința. Plouă cu stropi de moarte, a căror ecou vibrează la limita insuportabilului în tăcerea eternă ce s-a așternut peste timp. Plouă cu gândurile disperării ce împing întreaga materie spre moarte. Plouă pe pământ și plouă în cer. Plouă pe îngeri și plouă pe cei ce au crezut doar că au aripi să zboare spre absolut. Plouă în cer și plouă în oameni. Plouă cu singurătatea desprinsă parcă dintr-o lume uitată de toți, din pustiul suflete-lor înghețate de zăpada murdară a vieții. Plouă cu lumină palidă, cu ghiocei ofiliți de o primăvară mult prea rece pentru a putea trăi. Plouă într-una, parcă de ani întregi, de veacuri atemporale a căror început nu a existat și a căror final nu mai vine. Plouă cu flori albe de cais bătrân, flori amare și totuși vii, flori ce-și așteaptă moartea ce întârzie să le cuprindă. Plouă cu lacrimi ucise de durerea ce nu le dă voie să se nască, plouă cu sinuciderea unui cireș prea încărcat de ani. Plouă cu moartea clipelor ce par eterne, dar sunt atât de trecătoare. Plouă cu minciuni și cu deziluzii, cu falsități și inconștiență, cu speranțe ucise și cu gânduri de sinucidere. Plouă cu moarte, cu atâta moarte câtă nu mai poate încăpea în morminte, cu moartea tuturor crucilor din cimitirul umanității; plouă cu moarte. Plouă cu moartea a tot ceea ce e frumos și sincer în această lume. Plouă cu decesul fericirii, cu deziluzii și suflete goale. Plouă cu strigătul deznădăjduit al copiilor nenăscuți încă, cu groaza celor ce trebuie să moară, cu spaimele ce se înfig ca o gheară în inimă. Plouă cu moarte...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate