Dorinta

O ultima secunda
doresc sa imi acorzi, frumoasa doamna-n negru;
o ultima privire spre balta de noroi
ce moare si renaste sub soarele integru;
un manz pe o campie
s-alerge-n nebunie, zdrobind cu ura lanturile
ce-au incoltit in noi;
vreau florile de mac
pentru vecie sa tresara,
stergand din cartea seculara
doi ochi nebuni ce tac;
vreau umbre-n deznadejde
pe focul vietii sa danseze,
s-arunce-n neguri toti strabunii
si dumnezei noi sa creeze;
vreau visuri de lumina
prin bezna ce-nconjoara,
strafulgerari abrupte sa ne loveasca-n crestet,
demonii launtrici pe loc vreau sa moara,
iar noi, atunci, sa ne oprim din planset.
Vreau o secunda, doamna,
si-apoi iti ofer mana,
si-apoi putem sa mergem.
Da-mi o secunda, doamna,
sau toate, sau nici una,
si-apoi putem sa mergem.