Într-o zi de vineri, pe străzile vechi, o bancă zăcea bătrîn. În ea cineva rîdea. Ea era brună și naivă, el îi ura vîrsta.
-Voi crește și eu cu 2, 3 ani...
-Și ne vom întîlni la mare...
-Peste 2, 3 ani...
-...5 ...ani.
Ochii fetei tremurau a șoc și tristețe. Apoi plecă capul și continuă numărătoarea ca la o lecție strictă de mate:
-x cu 2, x cu 3, x cu 5... ani...
-x cu 2, x cu 3, x cu 5, repetă el auster ca un profesor.
Și sub felinarul palid, dintr-o bancă veche, o voce se-auzea plîngînd: x cu 2, x cu 3, x cu 5...