poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-02-26 | |
Acolo unde tu nu ești
Ianuarie 10, 2002 Prietenul meu Acolo unde eu nu sunt Iubite Prieten al meu, M-ai întrebat odată dacă mai sunt. Nu știu dacă mai sunt dar mi-am adus aminte de întrebarea ta și de faptul că astăzi se împlinește un timp de când, probabil accidental, am reușit să fiu parte din ceea ce se numea “atunci”… amintiri viitoare. Îți scriu. Nu știu ce să scriu. Aș vrea să filigranez în pagini dar ceea ce poate că sunt nu-mi dă posibilitatea de a meșteri, așa că, sculptez ca din topor, cu tăieturi largi ce se vor marcante, se vor neuitabile. Nu știe “ceea ce sunt” ăsta, că a trecut timpul peste el, că a mai ruginit și, ca o babă nebună, se agață aproape sclerotic de tine, prietenul meu. Cred că știi, m-am mutat. Nu mai vițuiesc pe acolo pe unde ești tu. M-am mutat departe, departe,… acolo unde tu nu ești, acolo de unde îți trimit astăzi vești despre mine. Pe aici viața-i ca toate celelalte vieți ale mele. Același străzi, aceiași oameni îmi umplu zilele, adunându-le în calendarul unui timp în care tu nu palpiți. Eu cred că fiecare om are felul lui de a trăi în secunda lui sau mai bine zis fiecare-și trăiește altfel secunda… de aceea percepi timpul uneori diferit, uneori prea scurt alteori prea lung, în funcție de cei cu care te petreci în zi. Aici unde tu nu ești și unde eu se pare că sunt, clipa ta a încetat să mai curgă. Stă undeva printre bătăi de puls, memorie și vis. Ce rău am devenit de când m-am mutat. Încerc să te fac a crede că totul s-a sfârșit fără prietenia ta. Nu-i adevărat! Nimic nu se sfârșește din cauza unei pritenii ce nu mai este așa cum a fost. Dovadă ceea ce sunt, dovadă ceea ce ești. Mi-e dor de tine și…, ce mi-am zis hai să-l readuc pe cel ce a fost încă o secundă lîngă mine… așa că scriu. Cu toate că nu aștept un răspuns de la tine (pentru că “acolo unde ești” este în alt existent) eu am să scriu incontinuu, și astăzi și mâine, tot timpul… o să-mi fie ușor, clipa ta a încetat să mai curgă. Oare asta înțelegeam noi prin “atemporalitatea sentimentului”. Așa că, vrei nu vrei dragul meu drag, te târâi cu mine în toate locurile pe unde mă umblu pe aici pe “unde sunt”. Uneori nu esti usor de dus. Te sărut acum promițând că mă voi întoarce în scris într-o clipă. Același Pan
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate