Sunt un om de zapada. Sunt fericit iarna. Tie iti este frig, esti prea zgribulit ca sa ma vezi. Te iert. Pe mine ma vad numai copiii si, uneori, batranii. Tu te grabesti. Normal, ti-e frig, de aceea nu te uiti la mine. Te iert, ti-am spus.
N-o sa credeti, dar am si eu o inima care –ca orice inima- bate pentru cineva. Am o dragoste secreta, n-am mai spus asta nimanui, sper ca stiti sa tineti un secret. Daca s-ar afla, as fi mahnit.Va rog, inainte de orice altceva, sa nu spuneti nimanui ceea ce veti afla de veti citi mai departe, fiindca pentru mine acesta e cel mai mare secret pe care il am. De-altfel singurul.
Stiati mai multe despre mine cand erati mici; cine n-a facut un om de zapada?! Pe atunci era frig, ca si acum, dar erati total implicati in ceea ce faceati, ne jucam impreuna si bucuria ne tinea de cald, de foame si de sete.
Acum insa, vremurile s-au schimbat. Poate copilul din voi sa banuiasca faptul ca am si eu o inima, insa acum sunteti oameni mari, adulti maturi si responsabili; cu greu mai puteti sa ascultati inimile voastre, d’apai pe a mea! Sa nu credeti cumva ca va judec, nu, eu sunt doar un banal om de nea, copiii vostri m-au facut. Ciudat, intrucatva va sunt nepot. Sigur ca exagerez, nimeni nu isi doreste un nepot facut din zapada, insa recunosc ca mi-ar placea sa va fiu nepot. Da, vise de om de omat, asamblat la repezeala din trei bulgari albi, care nici macar sfere nu sunt! Pe bulgarii acestia se zareste deseori textura din care-au fost facute manusile unor copii sau chiar se vad urmele manutelor acestor arhitecti pasionati.
V-am spus insa ca am o inima si ca ea bate neincetat pentru cineva. Dar vai! Nu numai ca iubirea mea e imposibila, dar mai e si damnata, caci eu iubesc nici mai mult, nici mai putin, decat ceea ce –in final- ma ucide. Iubesc primavara,, ea e dragostea mea secreta. Sunt un om de zapada care viseaza sa vada candva pomii infloriti.. Sa ninga peste mine cu flori de mar, de cais, de cires, de…. Am auzit ca sunt foarte frumoase. In imaginatia mea, sunt cele mai frumoase lucruri de pe pamant! Vreau sa vad iarba crescand, vreau sa nu ma mai tem de ghiocei (cele mai terifiante fiinte pentru un biet om de nea). Vreau sa simt soarele ca pe o binefacere, asa cum o faceti voi.
Am auzit de un baietel de lemn, care a fost transformat intr-unul real. Povestea asta trebuie sa fie adevarata; e singura mea speranta de a imi realiza visul, altminteri caldura, care aduce tuturor viata va fi mormantul meu. Fiecare fir de praf al verii poate sa fi fost candva mormantul unui om de zapada. Dar nu vreau sa devin melancolic. As vrea sa fiu prietenul primaverii, iubita mea care face sa inmugureasca ramurile copacilor, sa inverzeasca toate campiile si sa infloreasca zambetul vesel al copiilor. Daca as fi prietenul ei, poate intr-o zi as deveni chiar si prietenul vostru si v-ati aduce aminte ca si voi, candva, stiati sa faceti oameni de nea, sa va jucati si sa vorbiti cu ei intr-o limba pe care vremurile v-au silit sa o uitati. Ati vedea atunci, poate, ca e doar amortita.
Sunt un om de zapada. Sunt in elementul meu iarna, cand crivatul e aspru, termometrele ingheata, iar tu esti zgribulit si treci nepasator pe langa mine, o biata ruina a jocului unor copii, poate chiar ai tai. Sunt fericit iarna, dar, in cel mai mare secret, am sa continui sa visez copaci infloriti.