același mal aceeași
gheață subțire și un cer străpuns de crivăț
ca un piept de soldat din linia întâi

auzisem că dincolo se trăiește altfel înșeli
vigilența pazei și devii
cea mai bună variantă a ta
pe celălat mal toate legile sunt fluide poți să le torni
în pâlniile timpanelor fără să-ți obtureze auzul
poți să te speli pe față/ nu te zgârie nu lăcrimezi
ba chiar unele se așază singure pe ochi și vezi lumea
în roz

am făcut un pas doi pași / mai mulți
am întors capul să văd
mă urmezi?

distanța dintre noi creștea
vedeam în ceață cum te multiplici în toți iubiții care
m-au părăsit la un moment dat
fără să-mi ofere
o ultimă îmbrățișare ca o rochie second hand
ce poartă încă parfumul alteia
mi-ar fi plăcut în clipele acelea să fi fost sculptor în gheață
să dau formă translucidă chipurilor înfipte
în memorie asemenea unor piroane

calculam când se va sparge podețul firav
cu mintea mea bună la matematică și cu
inima mea cât china
totuși
nu mi-a pârâit gheața sub tălpi nu
mi-a intrat apa-n plămâni
am ajuns

e un alt univers/ din care
tu nu vrei să pleci
întind brațele și vin brațele tale
să mă întâmpine
brațele tale de ghips și de răni
mă așez la masă și-n fața mea stau aliniate
tacâmurile pentru tine strălucește argintul în ele
mă văd cât o firimitură în oglinzile lor mici
scriu poezii și sunt versurile tale
din agonia lungilor absențe
strig după ajutor dar ți-aud vocea
dublându-mă

acum e aproape primăvară
podețul se va face o apă agitată și tulbure
nu știu cât de adâncă nici dacă mă va ține la suprafață
ce mi-a mai rămas
din dragostea mea pentru tine