Atunci
ai urcat,
n-am cerut bilet de iubire,
dragostea nu este controlor,
dar la prima încercare
te-ai răzgândit
ai coborât
să-ți mai cârpești genunchii,
să mai notezi
pe un bob de fum
că viața te-a croit
cu un număr mai mare
și că cerul și marea
nu te mai cuprind.

Apoi
te-am bătut întâmplător
peste umăr
dar te-ai îndepărtat
și depărtarea devine
atingerea care încheagă timpul
și-l transformă
în clipe.

Acum
zilele tot cresc
din cuvintele
rămase surse
dintre noi.