frumoaso cu gură de miere polifloră
îţi mulţumesc că ţi-ai adus aminte de noi
şi-ai venit să mă vezi acum când toamna-i pe ducă
ce fac
mai întâi ia loc aici pe genunchi
ştrengăreşte să-ţi spun că te prinde bine
haina ta de hermină
ÅŸi da
priveam copertina de vie
cu viţele paralel întinse pe suportul de fier
şi trăiam amintiri cu mine cu tine cu-ai mei

vezi aceşti doi butuci sunt din grădină aduşi
îngropaţi în pământ pe sub şură
în vremea când erai un mister pentru mine
şi bătătura ogrăzii era cu iarbă
deoparte ÅŸi alta cu straturi de flori
plivite de mama cu baticul leget de modă
scheletul din fier l-am pus ajutându-l pe tata
când abia de-mi mijise mustaţa
şi tu cu mine umblam cu capul în nori
doamne o veşnicie îmi pare de-atunci
mama tata nevasta sunt duÅŸi doar tu...

ani şi ani primăvara am curăţat-o la ochi
ferindu-mă să nu-i stric cuiburile de
sticleţi piţigoi auşei
vara la umbra ei mă lăsam furat de trilurile lor
seara cu cântec de greieri cu orăcăitul brotăceilor verzi
şi toamna în hărmălaia de grauri şi vrăbii
cu ochii închişi mă simţeam în stal la un concert
de operă inedit inefabil...

acum priveam la corzile goale de frunze căzute
portativ rămas fără note şi mă gândeam la verile
în care alte note vor creşte din muguri şi la
câte spectacole mai fi-voi prezent...

te foieşti de te-ai plictisit poţi să pleci
dar nu uita să-mi dai
nu ca în tinereţe un sărut voluptos
ci doar un pupic de bun rămas
bătrânii se mulţumesc şi doar cu atât
fiind mai subţiri la obraz...