Sinergia dintre spirit şi rațiune generează o forță superioară care anihilează disforiile, distimiile, akedia şi nevrozele, care neutralizează angoasele, anxietățile, aprehensiunile şi ipohondriile, care impulsionează reziliența, care dezintegrează forțele negative, centrifuge şi non-forțele, care leagă libertățile de liberul-arbitru, potențialul de potențialități, binefăcătorul de benefic, bucuria de beatific şi superioritățile de superlative.

Sinergia dintre spirit şi rațiune, care reprezintă entitățile esențiale ale omului, prezervă sufletul din fața akediei, sinele din fața non-sinelui şi a sinelui fals, conştiența din fața inconştienței, şi conectează omul la potențialul şi imanența sale.

Sinergia dintre pseudo-uri şi puncte slabe îi minimizează omului în care se declanşează libertățile, liberul-arbitru, calitățile, iar aptitudinile sale devin minore, vocațiile veleitare, adevărurile deformate de simulacre, iluzii şi mistificări, şi activitățile eşuează în spațiile nereuşitelor, şi asupra unui astfel de om acționează forța minimului care îi dă evanescență perspectivelor, care îi divide dimensiunile ființiale până la puncte disparate, care îi contractă, comprimă, diminuează şi diluează spațiile existențiale, şi care îi preschimbă exponențialul în elemente ale insignifiantului, derizoriului, iluzoriului şi minusculului.

Forța minimului împuținează ființa, pe când forța maximului o amplifică.