Ai început să mă strigi
pe limba mea,
tăcut, firav, ușor
ca să pot transforma
orice trăire
orice zvâcnire
ce-mi ține
pământul în loc.

Și-am observat că mă atingi
ca un preludiu
al Luminii
ce cade întotdeauna
cu umbre lungi
peste veacuri.

Și am notat
ca să ținem
și Cerul în loc:
mâine, te rog
să răspunzi
pe limba ta
și Iubirii semnată
în palmă.