Ai început să mă strigi
pe limba mea,
tăcut, firav, ușor
ca să pot transforma
orice trăire
care zvâcnește
și-mi ține
pământul în loc.

Am observat că mă atingi
ca un preludiu
al luminii
ce cade întotdeauna
cu umbre lungi
peste veacuri.

Și am notat
ca să țin
și cerul în loc,
mâine, te rog
să răspunzi
pe limba ta
și tăcerii strivită
sub talpă.