poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 82 .



simbiogeneza
personale [ ]
cel puţin, locuit

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Rinada ]

2025-08-05  |     | 



motto: „Uneori o amfibie locuiește în noi / mușcând din vârful lanțului trofic” – pxl pxl pxl

O lampă de birou pâlpâie la ora trei dimineața / lumina ei cade pe o cană uitată, pe fundul căreia se lățește un mic cerc de mucegai turcoaz. În liniștea cvasi-absolută răsună doar foșnetul paginilor — fiecare filă parcă respiră, se dilată, se contractă. Îmi ridic privirea și, pentru o clipă, am revelația crudă că acest apartament nu-mi aparține / în el trăiesc milioane de bacterii, ciuperci, praful altor oameni, himere de ADN care se amestecă fără să-mi ceară vreo viză. Sunt co-locatar într-o republică invizibilă...

Aici începe povestea noastră despre simbiogeneză / ideea că marile salturi evolutive nu se nasc din competiție darwiniană pură, ci din alianțe intime între organisme distincte. Biologul evoluționist Lynn Margulis a făcut din această ipoteză o flamură împotriva perspectivei dominante „omul-contra-naturii”. Dar moștenirea ei nu se oprește la laboratoare și diapozitive / ea pătrunde, încet dar inexorabil, și în solul literaturii. Ce se întâmplă atunci?

În „pxl pxl pxl”, simbiogeneza se reduce la o simplă co-locuire nutritivă, departe de orice antagonism pur emisferic. În poem, amfibia nu este doar un simbol al tranziției apă-uscat, poate fi vectorul unei „predări trofice” - subiectul uman cedează poziția de prădător suprem și devine habitat interior pentru alte specii. O numesc introsimbioză - o topologie afectivă unde corpul nu mai este frontieră, ci recif. Pe plan afectiv, această cedare produce o „radicală empatie”. Poți simți pe propria mucoasă epitelială mușcătura ecosistemului pe care îl consumai până ieri? Întrebare retorică:)

Revin la cana mea cu mucegai turcoaz. După o săptămână, colonia formează un inel de spori galbeni, ca o corolă pe cerul albastru. M-am gândit s-o arunc, dar acum îmi amintesc de Margulis / nimic nu e cu adevărat deșeu într-un univers simbiotic. Mucegaiul descompune zațul de cafea, eliberează nutrienți care hrănesc, poate, alți microbi ce-mi vor fortifica imunitatea. Dacă aș extermina totul, aș sabota ecosistemul interior pe care nici nu îl înțeleg pe de-a-ntregul. Și totuși – viața nu este o competiție, ci o petrecere la care organismele își oferă reciproc oasele, enzimele, circumvoluțiunile. Visele...


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!