eram un altul ÅŸi el eram eu
pe băncuţă sub bolta de vie
într-o tăcere de vată.
zâmbea idiot pe când sângele meu
umfla jugulara.
ţinea în mână o frunză privind atent
cum din ea se înfrupta
o omidă păroasă.
- omoar-o, răbufnesc, nu vezi ce sâloasă-i?
- cu ce drept, îmi zice cu voce blândă
de parcă-ntre noi n-ar fi nicio râcă,
e ÅŸi ea un suflet acolo,
ca mine, ca tine care visează...
- dar...
- suntem într-un vis,
dincolo de el e coşmarul realităţii,
bucură-te de visul ei dacă
tu nu mai ai vise. îţi aminteşti...

vocea i se stinge încet şi dispare.
pe bancă văd agăţată o pupă.
o ating uşor. zvâcneşte.
e vie şi parcă îmi spune s-aştept.
crisalida se sparge incet,
din ea se târăşte afară un flutur...

sub bolta de vie,
cu gura căscată ca în copilărie,
privesc cum cu bucurie îmi dă roată
superbul fluture coadă de rândunică.
fericit îl salut cu un zâmbet...