te-aș despleti când se înseară
pe tine strop de vorbă fără nimb
când de pe turlă corbii zboară
și glas de plumb lasă la schimb

nespusă ești ca o fecioară
pe umeri goi purtând oftat
încrunt pe fruntea făr' de ocară
și mierea-n glas necuvântat

în cuibul minții gândul te clocește
tăcerea-i pufu-n care te cuprinzi
metaforă-i întregul ce te crește
mocnind te-nalți și te aprinzi

de-mi vii în miezul nopții-ncins
te voi numi Noema cea din vis