mi-e frig
în această noapte înceată
ce mă respinge
la sânul ei nu-mi potolește
pofta de somn
lăsându-mă la vedere

oh, tu, înger obosit
mărește-mi doza de iubire
adaugă și niscaiva iertare
în sufletu-mi plăpând
ce-a devenit o ladă
cuprinsă-n mucegai
fără de zestre

iar tu, oglindă, primește
unghiile în tine să le-nfig
schimonosește-mi chipul
ce-i numai o minciună
un voal cârpit s-acopere
adâncul