Ce face biserica trupului alb
din patria singurătății mele?
când dau pe afară visele din cocon
bătăile inimii mele îmi sunt străine,
dar trag la cel mai frumos jug
cu îngeri de mătase,
poezia se dă jos, singura de pe cruce...
reinventându-și dumnezeirea
ia-mi tâmplete în palmele tale
sau încălzește-mi mâinile,poate...
timpul se va scurge din mine fără mine...
dar...acum pot să cad
pe-un pat de trandafiri din ...moarte!