că exiști peste tot
în apa de la robinet/ în
pantofii scâlciați ai bătrânului cerșetor
printre medicamentele pentru cancer ale prietenei mele
sub țeasta ei cheală și-n pletele ca mătasea ce îi vor crește după boală
mi s-a spus că tu poți respira chiar și-n molozul sub care dispar
conace boierești
din spatele zidurilor asculți ce zic muncitorii
în timp ce beau
bere la pet și-i înjură pe-ăia
care
nu țin cu georgescu
pentru asta te-am implorat în rugăciuni să faci puțină ordine/ puțină
dreptate
dar tu taci
poate ai gura plină de moloz
poate
ești și tu unul de-al lor
prins în malaxorul amneziei
poate și tu
te lăfăi alături de fetițe și cavaleri în armuri de givenchy pe stoc

mi-a trecut prin cap să iau o mână de moloz să-l pun într-o urnă
cum pui cenușa unui om drag cu iluzia că așa îți va fi alături
dar dacă nu te voi nimeri în grămăjoara mea de moloz
și vei rămâne îngropat în mizeria străzii
la ce folos?