poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | ÃŽnscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaÅŸi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 117 .



riff până la capăt
personale [ ]
sentimente banate

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Rinada ]

2025-02-05  |     | 



m-am trezit devreme
înainte ca lumina să își caute
forma printre storuri.
pe zidul casei / în jocul de umbre
lăsat de lampadar / se desena un chip
din amintiri conjugate într-un mod ireal.
// nu era prima dată //
când eram copil credeam că zidul
îmi păstrează secretele / că își schimbă expresia
ca un oracol uitat de zei –
acum știu că e doar o iluzie.
dar ce altceva e viața / dacă nu
o pareidolie a sufletului nostru naiv,
o lume care ne privește înapoi
cu propriile noastre contururi pe față?

În surdină / din telefonul lăsat pe podea
o chitară electrică deschide un tunel sonor,
o poartă spre altceva.
un ritm care mă ține între lumi,
ca un fir invizibil între pământ și cer,
între ceea ce am fost / și ceea ce
n-am avut curajul să rămân
în cele din urmă -
un selfie cu Dumnezeu
colțul rupt al unei file de calendar
peste hieroglifele unui acord apăsat
și două consoane.

pe noptieră / o carte deschisă la întâmplare.
o poezie pe care n-am terminat-o aseară.
o arcă mă așteaptă să urc,
să mă las dus pe un fluviu de gânduri contrare.
dar azi e jazz / nu poezie / poate onirograme.
ÃŽmi trag un pulover peste umeri,
îmi prind șireturile la bocanci,
mă ascund în copilărie.

În baie / oglinda îmi reflectă chipul
într-o expresie pe care nu o recunosc.
poate că nici nu mai e al meu.
poate că fiecare dimineață
e un ritual al reinventării,
o mască proaspăt turnată
peste frontispiciul nopții.

ÃŽntre ceea ce visez
și ceea ce trebuie să rămân
e un pod de sticlă sub care curg
toate versiunile mele abandonate.

mă uit spre ceașca de cafea.
e neagră, aburindă / ca o intrare într-un vis
care n-a fost scris niciodată.
sorbind din ea / îmi beau propriile umbre
și le las să-mi încălzească sufletul / acolo,
în această imagine de lampadar,
acolo / lângă zi,
lângă poartă.

dar afară e soare.
În căști începe un solo de saxofon.
e lumina aceea caldă / clară /
care te face să simți
că poți lua
lumea de la capăt.

inspir adânc.
apăs play.

astăzi voi urca
cu pași de lumină pe o scară invizibilă.
Și poate // doar poate //
voi ajunge la mine.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!