Ana, suntem influențați doar ceea ce vrem să ne influențeze. Nu depinde de ce vine spre noi, ci de ceea ce permitem noi să ne condiționeze. E un fel de compromis și negociere. Că Viața este bună ori rea, depinde de ceea ce ne dorim să obținem de la noi și nu de la Viață. Ea este un tăvălug, care nivelează calea spre a-și face loc în primul rând sieși. Binele și răul nu sunt alternative, și nici direcții, ci orizonturi care ni se deschid și ne propun perspective. Binele meu nu este și binele tău, cum, tot astfel și cu răul. De altfel binele social, valorile morale, ideologiile și religiile, nu sunt bune ori rele, ci sunt de folos atunci când corespund unor confluențe istorice. Cred că îți este greu acum. Te simți singură. Nu ai familie în sensul în care familia este definită de societatea și cultura în care trăim. Nu mai ai părinți. Tu ai devenit următorul val care se va risipi. Când nu mai avem cui să-i spunem mamă și tată condamnăm, de fapt, pe copiii noștri la un destin similar cu al nostru. De aceea trebuie să privești situația în care ești acum ca pe o cale care ți se așterne înainte. Nu trebuie să te temi de faptul că nu știi unde te duce! Nici până acum nu ai știut. Și ai copii, ai și împliniri!... Toate sunt rezultatul faptului că ai acceptat să mergi pe calea care ți s-a întins spre a păși pe ea. Ceea ce urmează, și ceea ce contează, pentru că de acum înainte, datorită experienței de viață chiar poți decide, este să ai curajul de a alege ritmul cu care pășești, fiindcă diferența între a merge înainte și a păși pe cale este o chestiune de nuanță și nicidecum o abordare radicală. Ceea ce face să fie frumos decorul din jurul nostru este uimirea cu care îl privim. Culorile sale aparțin felului nostru de a privi. De aceea cred că, în aceste momente grele prin care treci, trebuie să rămâi tu însăți și să nu mai permiți altora să decidă pentru tine, indiferent de cât de mult îi prețuiești și îi iubești. Pentru că a iubi nu înseamnă a te jertfi pur și simplu, ci a te jertfi pentru că pur și simplu merită.