limpezimea nu mai vine niciodată
într-atât au ajuns nopțile de compacte
și temerile sătule s-au înfruptat din trupul meu
perna galbenă îmi ține loc de orice
are trei ochi și vede dincolo, probabil a fost ceva premeditat
un cadou care se întinde dincolo de timp
așa cum orice capătă o nuanță insuportabilă de înțelegere
la un moment dat tinzi să scapi de invazia melancoliei
la un moment dat te imaginezi singură pe un mal albastru însorit,
cu o mână imaginară care se agață de-o mână și tot așa
pentru a scăpa de tine însăți nu există decât o cale
și nu e încă posibilă și încă o dată,
cât de iresponsabil să fii
și să nu-ți mai numeri la un moment dat pașii.