poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-10-07 | |
stăm la masă și ne certăm cu racii.
eu îmi imaginez cât de adâncă era apa iar tu le smulgi carnea moale și te-neci cu aburul. cerul cântă, leneș, cu ultimele stele rămase, cuvintele noastre fierbinți ca asfaltul măturat. poate e timpul să-nvățăm flamenco până dimineața baila baila baila aud prin somn o șoaptă ca o insectă sau tremurul unei limbi de șarpe, când toate capetele roase de insolație visează, tu nu ești. te săruți cu pielea unei umbre ondulate și părul negru îi miroase a roșu. mi-a furat din corp toate atingerile tale, lăsându-l rece. și mă gândesc ce ar fi dacă m-aș pierde acum printre genele nopții andaluze? că lumea mea deja devine mișcarea circulară a unui roi de furnici în agonie și deși azi plouă cu pâine, aș vrea să fac ce mi-am dorit mereu - să dansez cu racii, chiar dacă nu știu să înot
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate