mai pune în pahar
un deget din noaptea aceasta fermentată
prin care ne zboară bucăți de amar
în timp ce dăm vina pe vremurile noi
și eurile care ne umblă pe sub piele
până când vom termina să numărăm câți au mai plecat
luând cu ei câte o stea căzătoare
aproape că nu mai avem nicio dorință de împlinit

e pustiu orașul
ori poate că noi ne-am pustiit
când am ales să cernem jurămintele prin cuvinte
din care curgeau contururi fără conținut

unde dansam
s-a stins focul demult
lângă piatra arsă a răsărit un cireș sălbatic
anul ăsta a avut trei flori
le-am numărat căderile
rând pe rând

ne fac semne cu mâna copiii din căruțe
alții încă mai dorm lângă căpițe
privindu-i știm să ne șoptim despre mirarea de a fi
atât de aproape de pământ
acum
când ne-a prins cerul în cârligele sale
iar noi ne scuturăm jupuiți și bătuți de vânt
ca niște țoale puse la uscat
ne întoarcem pe acoperișul de piatră
peste toate să ne simțim mai stăpâni
zburători pe avioane din hârtie
aruncăm sticle care ne poartă mesajele
în care nu spunem nimic
doar sperăm
ca vreuna să nu se spargă de vreo stâncă
să rămână semn
c-am fost și noi pe aici