caii cuprinși de flăcări se aruncau în ape
mânjii mureau pe mal, arzând
priveam hergheliile simțind
durere și neputință
să întorc timpul să pot îmi doream
și timpul se întorcea pe dos
veneau în galop nechezând
prieteni din veșnicie
- voi sunteți mânjii? am întrebat
- noi... veșnicia începe de mâine
- dar ce este veșnicia?
- veșnicia sunt toate zilele trăite
fiecare clipă, fiecare gest, fiecare coșmar, fiecare sentiment
se repetă iar și iar...
în praful de stele nimic nu se tulbură pe sine

mă uitam la ei și dorul mă cuprindea precum flăcările, caii
mă simțeam doar un mânz și apele mă speriau
caii se aruncau în ape și apele îi scăpau de flăcări
- mi-e dor de voi, am zis
- să nu-ți fie! împreună vom fi o veșnicie