ai marginea ta
un pas mai departe și îți este dor
mai departe de dor îți este greu

ai mai umblat pe margine
pe linia dintre două hotare
dar n-ai trecut niciodată prin același punct
nici nu te-ai lovit de ceva
și nimeni nu te-a luat de mână
poate acesta-i motivul pentru care nu crezi
că lumea asta este rotundă

ai marginea ta
te arunci și strigi după ajutor
cazi și te izbești de un altul
care s-a aruncat de pe marginea lui
atunci o iei de la capăt
aproape că a devenit o rutină
așa că îți dai timp cât să fumezi o țigară
să privești la cei care nu mai suportă
să audă strigătele de ajutor
cum cad în tăcere
fără să se izbească unii de ceilalți
poate că marginea lor e o singură dată

cântecul în depărtare se aude
și simți cum cei care cântă mângâie corzile chitarelor
fiecare mângâiere este un alt fel de margine
unele dintre ele se înfășoară pe tine
n-ai cum să nu le asculți
fredonezi cântecul care îți place și
te dai înspre margine
până te contopești cu ea