Mi-am croit un stol de gânduri
pe măsura ta
și-am prins din vânt
un răsărit de lună
pe măsura mea.

Acum aștept
pândindu-te
în soarele-apune
să-mi ieși în cale
cu o vorbă spusă,
cu una iar ascunsă
în taina ta.

Și-am mai sădit,
ca fragul,
o floare rozalie
să-ți prindă iarăși talpa
din mersul tău pe jos,
să împiedice piciorul
ce leneș vine-vine
pe drumuri de întoarceri
înapoi.

Mi-am lipit în zori,
cuvinte,
pe toți pomii înfloriți
așteptând de tin-citite
să-mi păstrezi și azi
un gând
pentru clipa când,
adio,
vei pleca
de pe pământ.