Azi am decis să vorbesc doar despre mine despre anii
ce plesnesc de culoare
și rugină
ca ultima suferință
din ochii aceleia
pe care o numim simplu mamă
dar cum să vorbesc
despre mine când
în fiecare privire
am o imagine cu mama

dimineață de dimineață coboară către mine
ca lumina printre
firele ierbii
mă privește și tace
tace și iar tace...
o privesc și eu
o clipă
cred că
a uitat de mine
dar nu...
e doar tăcută
ca pasărea fără aripi
ce doar își imaginează zborul ...

din înțelesul tăcut
al privirilor
revăd ziua în care
la fel de tăcută și
îndurerată
mi-a zis "La mulți ani!"

cuvintele trec prin mine
ca o îmbrățișare
și-mi numără anii rămași
dar ce folos dacă
nu mai am
cui povesti...

trupul meu e încă o clepsidră și sângele curge la fel
ca în acea zi
când tata
se bucura cu patos
la vestea că va avea un băiat
ș-i va pune numele teodor

da mamă...
ia- mă în brațe și mai spune-mi încă o dată
"La mulți ani!"