pe gulerul tău de la cămașă
umblă degetele mele
cumva obosite
dar tu nu trebuie să știi niciodată asta
și îți desenez pe buze unghiile mele roșii
în primăvara cu fluturi reci
sau iarna rătăcită nici nu contează
anotimpul ne înghite oricum
nici de el
nici
de
lume
nu-mi pasă
seara când se face frig
iar lângă tine e liniștea de la capătul pământului
sau poate tot tumultul
fiindcă numai gândul cu tine arde până la piele
cum degetele tale în părul meu curgător

iar asta e dragoste îmi spun
fiindcă se simte de la gât până la glezne
învăluie
sufocă

şi numai pentru că
nu se întâmplă des pe lume o inimă ca a ta