Răniți de propriile gânduri,
de vise, oameni, de nevoi,
ne îndreptăm cu drag la Tine
și cerem visele-napoi.

Ne vrem, o Tată drag, iubirea
și-acel curaj de-a fi iubit,
și ne mai cerem împlinirea
nevoilor ce le-am tânjit.

Te rog, iubite Tată, oameni,
acei pierduți chiar lângă noi,
cei pentru care ani și vremuri
departe stau, îi vrem n-apoi.

Mai dă-ne, Tată drag, putere,
acel Cuvânt de leac-balsam
ca rănile să ni se-nchidă
să nu mai doară iar și iar.

Dă-ne n-apoi ce ziua crudă
a rupt cu gheare în ascuns
și fă din nou Tată, grădină
acolo unde totu-i smuls.

Întreg în minte și-n simțire,
complet în fapte și cuvânt,
azi fă-mă, Tată scump, iubire
atât să fiu pe-acest pământ.