De luni până joi
Vin amintirile după noi
Ne-am cam obişnuit să trecem printre minuni
Ca popândăii prin livada cu pruni
Mare noroc vecinătatea cu marea şi cu Infinitul
Tot vroiam să-ţi spun, dar am amânat, aşa cum amân şi acum... pe Tomis, de mâine, pe unde ieri se plimba toamna, se va plimba iarna...

Luăm Constanţa la pas, ca Joyce prin Dublin
Nu degeaba au matematicarii tehnici speciale de-a calcula limitele
Culmile matematicii sunt multe, cea mai tare dintre toate îmi pare aceasta,
Ca o magie: deşi "i" este sămânţă imaginară, i la puterea i este o gară reală...
De Sfântul Alexandru, aveam aripi să zbor, până la cerul brăzdat cu nori.
Inima-şi făcuse prieteni noi. Din loc în loc, vălurelele de nori aduceau mireasma de floarea-soarelui, de muscat ottonel și de altceva ce n-am ştiut că există.
În starea aceasta de sărbătoare am zis să-ţi spun că mă bucur de prieteniile acestei veri, cum mă bucuram în copilărie de primăveri...
Tu, cu fragilitatea ta zâmbitoare, îmi vei lipsi... doream să-ți trimit pe whatsapp pozele de ieri cu lebedele…
Uite așa, în miez de noapte, cu cântecul greierilor vin nişte şoapte... Dă, Doamne, prietenie şi armonie să fie... ţine-mă-n zborul acesta cu mireasmă de busuioc, de smirnă şi de noroc, cu foc sacru la inimioară, ca un foc de tabără dintre Voivodeni şi Aldeşti, în plopiştea Crișului Alb, cu deschiderea spre munte şi mare, cu zare multă, cu cărări, plimbări şi o mie de amânări...

Vaporul așteaptă-ntr-o radă din cer
Miroase a mare și-a vis de mister
Azi este ziua adevărului pur
Priveşte şi tu de jur-împrejur
Şi bucură-te că nu-i mai rău
Nu ne grăbim nici un pic
Fără date de tras linia
Mergem pe principiul clepsidrei închise
Acelaşi nisip trece prin nodul clepsidrei
Şi la dus şi la întors

Ştii cum e când ieşi dintr-o Subterană. Fiecare piatră rotunjită de valuri, fiecare scoică, fiecare cuvânt bun, toate ţi se par pansamente pe rană... Nu doar că ţi se par... Ele chiar sunt. Pe cuvântul meu de matematicar... Tu înţelegi. La lumină, gândul îţi scapă din frâu... Complementar, ai o fereastră cu Singurătatea şi vânătoresele mele, Ponna, Dorra şi Dorruţa, specializate în pietre, arici, scoici şi muşuroaie de furnici...

Zburam, cum mi se întâmplă de o vreme încoace. Zburam prin copilărie. De acuma ştiam că dacă zbor, nu mi se poate întâmpla nimic rău întrucât zborul meu este vis. Fiind vis, controlul nu mai era la mine. Zborul îl conduceau ele, inima, mintea și sufletul meu…

De la multe mi se trag și foloasele și ponoasele
Cele mai multe foloase mi se trag de la Matematică
Cele mai multe ponoase mi se trag de la Prostie
Prostia mea sau a altora
Parcă, fără un pic de prostie, nu există culoare
Îmi spunea Galerista de la Rex, Georgia Lavric.
La Radio-Vacanța, Rodica Șerbănescu tocmai anunța:
“S-a pierdut un copil
Care răspunde la numele de Matei”
De la întâmplarea aceasta i-am cunoscut
Pe copilul Matei Câlția și pe părinții lui…

Tu, Prietene-Igitur, trebuie să știi că de la ultima noastră întâlnire s-a umplut camera hărţilor cu geamantan după geamantan… Întâlnirea cu Poezia s-a petrecut la ieşirea din subterana matematicii. Spaţiul pietrelor preţioase l-am schimbat cu Plaja cu suflet unde ne-am cunoscut în toamna cu ploi şi poveşti multe, începute-n copilărie şi rătăcite-n pagini scrise pe alte cărţi, cu predilecţie pe cărţile lui Exupery, John Fowles, Joyce, Dostoievski, Fernando Pessoa, cu care am foarte multe puncte comune şi cu Părintele Isihie, de la care mi-a rămas o pălărie cu care să cinstesc numele cel sfânt de Fecioara Marie... Acoperământul Maicii Domnului lucrează în inima mea... eu şi Singurătatea mea, precum Ulysse şi Penelopa, desluşim Jumătăţile de Infinit, fiecare cu instrumentele lui... Eu cu puterea Cuvântului, ea cu taina culorilor gândului... La lebede l-am cunoscut pe Daniel Luca cu care am legat o prietenie pe spaţiul din “discoverdobrogea”. Povestea lebedelor este plină de iubire...

Un portret pictural ca un Radical din minus unu, ceea ce pentru mine, ca Pictor, este mană cerească de binefacere picturală... Într-un atelier de Pictor sunt foarte multe lucruri de văzut și de făcut. Universul Pictorului iese dintr-un detaliu, care poate fi un gând devenit vizual, o literă devenită bobul de grâu din care se naște holda, sau ghinda din care crește pădurea de stejari. În poetica mea matematică, litera acesta este litera i-Mic care-a apărut acolo și atunci când omul de zăpadă a vorbit…

Am intrat în hora Ciulendrei
În dilema tunelului lui Ernesto Sabato
Cu Maria Iribarne şi cu tablourile din cafeneaua scriitorilor
Cu subsolul Liceului Eminescu unde are redacţie Revista Tomis
Cu librăria de lângă Strada Sulmona
Unde librăreasă este Minunica
Domnişoara de la numărul 282
De pe Bulevardul Mamaia
Ca o teoremă de prelungire de tip Hahn-Banach
Sau, dacă vrei, revenim pe Stradela Vântului
Prin Piaţa Ovidiu, urcăm de la mare, pe Strada Arhiepiscopiei
Strada Muzeelor altădată, unde, la numărul 8 locuia Balacteriu
Directorul Școlii 18 din Viile Noi
Unde mi-am început Apostolatul în matematică picturală…
Un izvor viu de viață frumoasă, artistică, pictural-poetică...
Nu doar cea mai pură formă de artă... Pe lângă că-i pură este și frumoasă și generoasă și fertilă și plină de ferestre cu lumină, cântec, culoare și libertate de existență, desfășurare, manifestare...
“O-ntrebare nu-mi dă pace, dar răspunsul nu-l găsesc, Noaptea-n brațele-i mă ține, sau eu cu ea mă-nvelesc?”

Vorba ardeleanului: La o țuică de prune, toate gândurile sunt bune, inimile sunt calde și toate cele, chiar și cele deșarte, sunt deștepte, ca-n carte. Brațele mele s-au deschis să cuprindă cu ele toate clipele lungi din prima jumătate de Infinit...

Iată-ne-n povestea scării/ Ne-am atins de Infinit/ Şi-n durerea amânării/ Am zâmbit şi am fugit/ Să vedem ce face marea/ Care ieri era în valuri/ Vântul o tăia-n rafale/ Marea tânguia spre maluri/ Făcând ţărmului o rană,/ Prăvălind din el o stâncă/ Deschizând o subterană/ Trecere spre iar şi încă/...

Am găsit nisipuri mișcătoare, o stâncă prăvălită, o subterană dezvelită. Pânza albă, în aşteptare pe şevalet. Iarba creşte, tăcerea vorbeşte-n mine sau cântă cântarea serii, pentru dimineaţa de azi/ Pagina de Jurnal aşteaptă pescărușii cu Arcadele Pontice... Autorul și Fata mării stau de vorbă despre lebede... Vântul se joacă cu norii. Norii se joacă cu Luna. Luna, ca o barcă scăpată din încercările mării, aleargă printre nori, cu fiorii bucuriei. Când o prind în senin, o fotografiez şi o pictez... Raze, rădăcini, sâmburi, semințe, tulpini, flori, fiori, culori, sentimente, lumini, umbre, bărci, gesturi, poziții, intuiții, povești, vești, versuri, poeme, scheme, atitudini, componente, compoziții, scene, ferestre, fațade, străzi, peisaje, portrete și altele de acest fel, toate, într-un vers pictat pe o pânză albă…

Cioculeț Albastru și-a luat mantia de magician, a clipit pe clipa lungă de un an și-a început să zboare spre izvoarele fericirii netrecătoare...

https://ro.pinterest.com/pin/98375573106168869/

Dacă-ți vine să spui ceva-n completare
Fă-o fără ezitare
Bunăvoință, îngăduință și-n învelișul bucuriei, să fie…



Constanța, Marți, 12 Decembrie, 2023