scara blocului miroase a hugo boss și a mir
ca-ntr-o biserică abia târnosită
zâmbetul unui copil cu doi dinți de lapte ca două urechiușe de iepure
un băiat care citește sigur pe el telasoniceni în loc de tesaloniceni bucuria că ai descoperit un cuvânt nou - filacterii

să visezi pe sărite la nesfârșit că ești beat
să te trezești nebun de vinovăție că ai dat cu piciorul la tot ce-ai reușit să faci bine în viață

ce te lovește în moalele capului după ce termini de făcut bagajele e mulțimea spațiilor goale din șifonier

e ca subtitrarea lipsă a unui film din care la final înțelegi doar că nu există bine și rău ci doar consecințe ale propriilor alegeri
sau ca o femeie menonită care stă goală în fața ta și încearcă stângaci să-și acopere pubisul

și tot în moalele capului te lovește faptul că nu mai ții socoteala timpului în ore și zile ci în numărul perechilor noi de șosete sau boxeri curați pe care i-ai împăturit cu vaga tristețe că nimeni nu mai crede în tine decât până la următorul chip cioplit

aceasta este povara pe care o porți ca pe un animal de companie prea des ghiftuit ca pe o cartelă de interfon: lipsa curajului de a spune ceea ce simți fără să crezi că reciproca e obligatorie

și așa lovit în moalele capului te mai întrebi unde a dispărut bucuria că încă mai simți

afurisită ironie! când nu ai pe nimeni nici măcar dracu nu mai trece pe la tine să te ispitească cu vreo pâine

când aparții cuiva atunci toți te vor de parcă ai fi un cardiolog căruia i s-a dus buhul că tratează pacienți cărora alții nu le-au dat nicio șansă

orașul are miros de asfalt și alune cele patru sute de tancuri au dispărut umblu prin mine ca un candidat la deputăție unii împart umbrele alții rulete eu împart ora exactă am un ceas șmecher îți arată cât timp îți ia să ajungi de la un om la altul niciodată dintr-unul în altul