când îmi spuneam rugăciunile de seară o preferam pe aceea cu îngerașul
știam că peste noapte voi avea un prieten alături
pe aceea cu tatăl o spuneam fiind convins că numai așa se vor împlini rugăciunile bunicii pe care le spunea cu năduf de dimineața până seara

mai târziu m-am întrebat dacă îngerii stau supărați ei între ei
căci al meu se cam rătăcise de mine
și i-aș fi trimis o scrisoare prin îngerașul altcuiva

mai târziu m-am întrebat dacă tatăl a plecat în căutarea îngerilor pierduți
îl și vedeam umblând îngândurat
și pe bunica în urma sa: păi bine, doamne, o fi bine?

zestrea primită n-am știut să o dăruiesc
poate acesta-i motivul pentru care
eu sunt mic tu fă-mă mare... nu a mai prins aripi

genunchii tot mai sapă în rugă
pământul
și lacrimile gropi adânci
acolo-mi este cufărul