departe de noi,
tăcerea ne ține aproape,
ca o îmbrățișare fără mâini,
ca un sărut fără buze.

știi cum?
ca sensul cuvintelor nespuse;
pentru că n-au loc
de privirea aia care spune
cât să înțeleagă și veșnicia:
- mai rămâi…

pentru că în lipsă de foame
nici pământul nu are gust
și nici toate liniile puse pe noi
nu ar putea articula mai bine
adevărul iubirii noastre.

d’aia, când umblăm dezbrăcați,
și aerul dintre noi stă în pielea goală,
ca să nu se piardă vreo celulă
dincolo de orizontul întoarcerii,
ca să danseze și el,
cu noi.

și noaptea…
e indecent de frumoasă.