Când am luat romanul "Theodoros", i-am înmânat vânzătoarei de care vorbisem cinci lei pentru că mi l-a ținut sub tarabă la Inmedio un timp. Ce mi-am zis? Dacă tot îl frunzărisem alături, timp de o oră și jumătate bând un pahar dublu de grepfrut cu portocale ("Constructor"), no, să nu-l las totuși din mână. Îl stropisem deja c-o picătură din transpirația de pe fruntea mea și nu mai voiam să-l ia altcineva până a doua, a treia zi. Ca să nu fiu constrictor uman (șarpe de celuloză), am promis cinci lei pentru actul de bunăvoință al ținerii sub obroc (tejghea). O anunțasem pe Iubita_Una să nu mi-l ia cumva de aniversarea mea de ieri, când am devenit pașoptist, cărvunar (m-am îmbătrânit cu trei zile, chiar dimineața, chitit să nu primesc felicitări de conveniență de la prietenii mei de pe Facebook, să mai testez și câți dintre cei înrudiți cu mine uită de ziua mea) și culmea, au uitat aproape toți, 99%. Lumina "Theodoros" foarte tare, orbitor de fain, din hârtia lucioasă ce se poate detașa, având coperți foarte groase, fiind legat impecabil. Cafeneaua-cofetărie cu pricina, care mi-a oferit cadrul adecvat delectării mele instinctuale primare cu "Theodoros" e chiar lângă Inmedio, perete în perete. Și chiar are amenajată în ea o minibibliotecă, unde poți ocupa un loc, să citești în liniște cât vrei, ce vrei, fie de-al tău, fie de pe rafturile, măsuțele speciale, cu multe cărți vechi și noi.
Modestia m-a împiedicat la început să ofer aceste detalii, la urma urmei de doi bani, privind încercarea mea de împrietenire cu romanul. Însă mi-am făcut curaj. Este ceva ilegal să iei o carte și s-o răsfoiești într-un minibar cofetărie-cafenea? Dacă i-aș fi dăruit-o lui tata, căruia îi plac mult romanele de aventură și istorie, iar el, după o sută de pagini, mi-ar fi trântit-o în cap, țipând:
- Dragoș, ia-o de la mine, căci nu înțeleg nimic din ea, tu ai doctorat, o pricepi. De ce mi-ai dat-o, să sufăr, să-mi pierd răbdarea și vederea? Nimic interesant!

Din păcate ori din fericire pentru felinele mascote ce fac "miau, tot ce vreau" atunci când aud prin librării numele încărcat de glorie valahă Mircea Cărtărescu, m-am grăbit și n-am luat bonul de la casă, achitând costul Odorului bibliofililor români înnebuniți după "Postmodernismul românesc" și autorul său veșnic tânăr și cănit la păr, stăpânul postmodernismului dar nu filosofic mondial, ci numai literar, popular de pe la noi. Doar pe "Theodoros" l-am pus la piept, ca pe un nou "animal al inimii". Ura, este al meu, al Iubitei_Una, al urmașilor urmașilor noștri, bingo! Și, îndeosebi, este el jucăria celor trei pisici ale noastre: Penelope, Sunday Game și Noir Shadow's Eyes. L-am adoptat definitiv. Îi zicem deja Theo Odoru. Mai aveam nevoie de-un băiat. Și așa l-am îmbogățit și eu pe Mircea Cărtărescu; am cotizat la traducerea viitoare a romanului în toate limbile pământului. Și în cea care păstrează cel mai bine limba felinească, Doamne ajută-l să ia la anul Premiul Nobel odată, să mai facă loc și altora. Să vedem dacă va trece, după ce voi citi tot romanul "Theodoros" votul popularității românești, decernat de mine, neconvinsul.

De fapt, după ce tot astăzi am scos ațele de la operația de sterilizare pisicilor mele Penelope și Sunday Game, le-am oferit celor două Cetitoare absolute, conectate petmanent prin priza la ireal cu inspirația artistică a lui Mircea Cărtărescu, J.R.-ul literaturii noastre contemporane și-un deliciu ludic ori culinar: acest mare călindar cărtărescian, "Theodoros". Nu un lucrușor de tăvălit, ci pe Theo Odoru, să-l zgârâie, să-l smotocească bine, să nu mai aibă ele vreo mare nostalgie după feminitatea de la Paști propagată spre neant față de Noir, motanul nostru. Marea lor seducție felină este, iată, una... pierdută, după maternitatea ratată. Operația a reușit, pacientele sunt vii și, din păcatele stăpânilor, sterpe. Iar Sunday a căpătat la cabinetul veterinar astăzi o injecție cu antiinflamator. Doctorul veterinar priceput i-a scos ațele, c-o lamă, dar are în continuare o gâlmă jos la cusătură, cât o corcodușă dură. Știe cineva ce-i această umflătură? O fi doar de la cusătura cu fir sintetic de suprafață? 140 de lei m-a costat! Un "Theodoros" și jumătate, aproape. Sperăm să-i treacă până mâine, după prima cetire sfântă din Theo Odorul său, ca din ceaslovul pisicilor nelăuze, dar în curs de vindecare ca în lăuzie.

Sunday împlinește tot astăzi, pe 27 aprilie, un an de viață. Merita un cadou frumos, albastru. Au acum amândouă, Penelope și Sunday un "Theodoros", un Theo Odor al lor, să-l tot încalece, să doarmă pe el, în el, căci încă se cred vampe.

_________

https://www.facebook.com/100000926439346/posts/pfbid027qnt1zG1g1XG9JXzpAskZ6rRdTHmFrpssDG5EtF8RB3D8etEBc76e11UgyAGNoD2l/?app=fbl