când e să mori, să mori zburând și
să aștepți luna iunie
- luna în care, să mori, e o alegere.
atunci mor și nopțile, rănite de stele căzătoare.

când e să mori
să te duci la cules de cireșe sălbatice,
d'alea negre, cu gust amărui;
și musai să te urci în cireșul ăla cu rădăcinile adânci
înfipte în stânci
peste care s-au așternut pături de frunze
cu iz de veșnicie.
te urcă până spre vârf
ca să guști din cele crăpate de soare
și-n locul acela zăbovește o clipă,
cât să mai privești încă o dată pădurea
ce doarme în miez de zi.

dacă tot simți că e să mori,
umple buzunarele cu cireșe,
ca să ai pe drum,
dă-ți drumul…
si zbori.