voi dobândi eventual imunitate psihică
în această primăvară,
durerea care mă lovește e aceeași care crestează
și moșește rădăcinile și momește florile să se deschidă

se trece floarea de cireș, înmugurește bradul
simt pumni de copil care îmi bat în piept
norii plutesc ca niște citadele din albuș
și soarele mi se uită după tâmple
aștept să dau oricui om binețe
să-mi las sufletul să primească la fereastră
împărtășania

abia dacă mi s-au împlinit câteva vise
abia am terminat de răsfoit atlase și enciclopedii,
dar mai este până când voi fi femeie cu totul
clopotele vestesc că e timpul pentru toți pomii
să-i alăpteze muma pământului să miroasă frumos
rana lor nouă,
și apa de aur care coboară din munți printre mori
să fie iubită de soare