da, mate, femeia era vitruviană, și-n pătrat, și-n cerc, doar ghearele de tigresă depășeau conturul,
criticii se uitau și analizau topo, se încadra în norme,
la dosar erau ADN-ul și poeme cu prăzile ei,
blocat într-o prezumție de îndrăgostire ignoram mirosul de fiară, cel mai mișto senzorial dativ și dialectic -suferă-mi!

hai, mate, adu o țigară, istoria lumii postdiluviene e simplă după gott ist tot au mai fost vulgarul ăla-descurcați-vă!(kant încă sughiță) și femeia asta ca un Mishkin mincinos, frumusețea nu a salvat nimic niciodată

mate, femeia a fugit, nu te gândi la o mare iubire...