Respirarea Grea veni peste mine:
”De ce ne naștem copii?
De ce nu ne naștem direct oameni mari
să încordăm arcuri,
să privim după hrana noastră dar mai ales a altuia
să ne facem din crengile înflorite cozi de topoare
să alergăm după fericirea altuia și să o despuiem de coajă?
Ce rost mai are copilăria?
Să ne pierdem vremea la malul râului pentru o banală piatră lucioasă cu valoare de nestemată?”
”Nu, zise Respirarea Grea în continuare, să ne naștem direct soldați!
Să ne ascuțim simțurile doar pentru vânătoare!
Să ridicăm privirea din pământ doar cu ochii făcuți ochean
privind la următoarea țintă, la următorul nivel al jocului;
de la nivelul noului născut numit inocență
să urce soldatul imediat, dintr-o dată, de la prima respirare
la nivelurile jocului numite
indiferență,
neiubire,
poftă,
lăcomie,
apoi la nivelurile de profesioniști precum
avariție,
sarcasm,
umilire ,
batjocură,
rea voință,
surdo-muțenie față de semenii în nevoi,
și în final la ultimul nivel denumit
absoluta mândrie!”
”De ce ne mai naștem copii, a mai zis Respirarea Grea,
să ne pierdem vremea cu creșterea, cu învățarea?
Visele nu sunt pentru voi oamenii, ci doar ordinele primite sunt adevărate voastre vise!”

”Nu! am spus eu. Stop joc!
Lumea nu este făcută pentru distrugere,
lumea nu este făcută ca, la strănutul unui simplu zeu,
să se cutremure pământul și să înghită orice făptură!
Lumea nu este făcută pentru capriciile unor adulți cu ifose de copii răsfățați,
noi nu servim la masă adulți cu năravuri de imaturitate!
Dacă vrei să ne naștem cum spui, adulți,
atunci să ne naștem direct cu
integritate,
dorință de muncă,
responsabilitate,
compasiune,
jertfă de sine,
iubire de aproapele!
Așa da, îți dau voie să ne naștem direct oameni!
Dar cum asta nu se poate peste noapte, de la prima respirație
trebuie mai întâi o trecere, o creștere, o maturizare,
o experimentare a vieții.

Tu , Respirarea Grea,
vrei luptă, numai luptă și ucidere
dar eu cred în iubire,
tu vrei posedarea celuilalt,
dar eu cred în deposedare și îmbrăcare în armura responsabilității
și a apărării aceea ce ești, a ceea ce ai realizat.
Ce lume ar fi aceea în care sabia ar fi la loc de cinste în loc de biserică
și sângele ar fi nu pentru jertfă adusă la altar
ci vărsat din poftă și plăcere?
Eu refuz să cred într-o astfel de lume!”

Respirarea Grea plecă de lângă urechea mea.
Oare pentru totdeauna ?

Știu că se va întoarce înarmată cu mai multe topoare
din cuvinte,
dar nici eu nu voi sta până atunci nepăsător,
voi răspândi la tot pasul iubirea de aproapele,
voi mângâia orice crenguță firavă ce se dorește a înflori,
voi săpa și betona orice mal surpat de apele turbate,
voi salva orice pui aruncat între dărâmături,
voi iubi.
Și de va mai veni din nou pe la mine Respirarea Grea cu cuvinte din topoare
o voi aștepta cu topoarele mele făcute din psalmi,
cuvinte alese, sfinte,
veșnice!

Ne vom naște copii în continuare și nu direct oameni mari,
ne vom naște ca să iubim piatra de râu ca pe o nestemată căci
adevărata nestemată o dă numai iubirea.

14 februarie 2023