am început să îmbătrânesc
și deocamdată e încă amuzant
dimineața mă trezesc cu brazde adânci pe obraji
iar peste zi dau înapoi și întineresc
seara brazdele sunt mai mici
nu mă mai recunosc
tare străină mă văd în oglindă
obiceiul prost al îmbătrânirii mă dezarmează
mi se pare lucru ciudat
lucru tare greu îmbătrânitul
fiindcă nu l-am cunoscut până acum
sunt un copil bătrân

nu am știut de durerea
ce crește ca bradul din sămânță în trup
de boala pe care nici ascuțimea minții
n-o mai poate dizolva
de boala rea și rece și seacă și fierbinte
în deșerturile și craterele lumii
de amărăciunea cuvintelor la care răspunde
doar ecoul lor
și bucuria amară de a privi dintr-un colț
rostul și jocul tinereții

care dintre ele sunt eu?
cine va învinge?
poate că e mai bine să fiu alta
să o manipulez cum vreau eu
ca pe un bebeluș o voi face să vorbească
cum vreau eu
să tacă să facă curat să se spele
să zâmbească să râdă
numai cum vreau eu
și ceilalți nu se vor mira
fiindcă și ei au păpuși cu care se joacă
dar poate că mai bine e să fiu tot eu
dacă se mai poate, Doamne
încă