În mister sălăşluiesc trei mari taine întemeietoare ale Facerii în spaţiotemporalitate. Codul IO (cifra zece), ce semnifică posibilitatea ieşirii lui UNU din ZERO (neantul). Unu e raza solară care ţâşneşte din focul sacru al neantului; exprimă naşterea unicităţii din sinele invizibil, a Făcutului din Nefăcut. Este Id-ul identitar (Io Mircea Voevod) prin care eul ego/eşte, îşi străbate odiseea, ca o osândă spre a se mântui (uita de sine) drept supraeu.
Codul OT, de la Dumnezeul SAVA/OT. Nu e, cum se afirmă biblic, dumnezeul oştilor cereşti! OT-ul e zaua primordială în lanţul de AND - moşul Za (zal/moxe), iar savaotul - seva vieţii ce curge prin sine ca o divinitate păcătoasă. Pre/ot e bătrânul de dinaintea OT-ului, cel care oferă (arată) cărarea adevărată în pătimire – a regăsirii în rătăcire, înţelepciunea de urmat (calea lui IO) spre a fi posibilă vieţuirea vieţii ca trăire a insului.
IO şi OT au comun neantul O (zero). IT sunt marginile lui fractalice. Integrează (engramează) experienţa naşterii născutului. E luarea la cunoştiinţă de sine a Făcutului spaţiotemporal. IT reprezintă inteligenţa terrană stratificată în lutul succesiunilor de civilizaţii şi noosferă.
Dialectica IO, OT şi IT reprezintă trinitatea născătoare a Creaţiei ca o devenire de sine a Unicului. Să zideşti lumea îţi trebuiesc trei lucruri esenţiale: har, proiect şi cărămidă. Adică energie, informaţie şi substanţă.
Prin ele fiinţează Fiinţa ca o nesfârşită Facere. Descifrarea lor e rostul omului, esenţă necunoscută, spre a se cunoaşte şi recunoaşte drept zeu. Prin om zeul se distrează, destrăbălează, bucură de existenţa sa. Prin zeu omul se întristează, plânge la moartea sa ca după cea mai minunată vacanţă pe pământ.