Am hotărât că nu te cunosc, încă
Gând de cabrioletă secundară...
Biciuștile să tremure, caii să tremure morți
Și să meargă înainte
Cel care nu m-ai trădat niciodată și nici nu m-ai rănit
Pleduri de hârtie ne-au ascuns ursuleții de pluș în creștere avem doi și doi copii gemeni
M-ai iertat
Blândețea se ascunde, pe deasupra fântânii
Se duce pe deasupra... Ca duhurile...
Cai morți – să nu ne repezim la copitele lor și la botnițe
Nu sunt frumoase, poate, fântânile, pe la sat, și ce zici, nu sunt bani de aruncat prin fântâni
Doar sărutările plutesc, divin, pe deasupra...
Sărută-mă...
Cum o să te arăți atunci când ne întâlnim
Cu cine semeni
Găgăuță...
Căzături în zăpadă și să nu se mai încălzească soarele ciudei
Căci, încălzirea globală, îți jur că e de la ciclul solar...
O celulă de gheață îți ascunde picioarele și traversul
Pielea ta este fântâna de aur pe care o traversează în van mistificarea
Apoi, dar tu nu mă sperii
Sherlock Holmes ești
În pelerina cea neagră
Din magazinul cu șindrilă prea lungă
Nu te gândeai că găsim pelerine negre sau sari-uri pentru adulți, printre folositele linguri lungi
De la cuprinderea esențialului și a franjurilor de paste
Mestecăul făinii de la morărie e pentru săraci
Albe sunt amăgirile, nimic numai să nu mă rănesc
Să râdem
Să ne costumăm bine
Să ne hlizim, cu emfază
Multă nebunie, în această lume, noi ne asemănăm cu ea, numai
Pentru că suntem Noiembrie
Ne plouă, în brațe, cu fulgi de cartofi muți iar barba ta
E vată albastră de zahăr...
Nu sunt nebună? Of, da...
Am hotărât deja că nu te cunosc
Dar spune-mi, te rog, dacă ești
Dansăm, vreau să dansez, ca o floare de piersic, în aer
Desenează-mă-n pânză cu acul de cusut și imprimă-mă, brut, pe-o batistă
Fidelitate, să mă agăți de umărul lui
Are aur pe buze, praf fin, un fel ”polei”, și nu m-ar fi rănit niciodată.