Plecarea din locul în care ești distinge între ceea ce înseamnă a fi înăuntru și a fi înafară. Sinele este un loc în care exiști numai ca sine. Înafara sinelui nu poți exista. Cu toate acestea există un înafară perceput ca sine. Înafară este un sine extins. Este un orizont al sinelui care se lasă risipit alcătuindu-se din propria identitate, pentru că risipirea sinelui în sine transformă prezența în evadare. nu poți rămâne în sine niciunde decât în sine. Niciundele sinelui este un sine dilatat care există pentru că se prezintă ca manifestare a sinelui. Nu poate exista înafară decât un înăuntru. Totul este înăuntru. În universul lui înăuntrul există toate dimensiunile înafarului. A merge afară înseamnă a pleca cu tine pretutindeni în ceea ce ești ca reprezentare a sinelui oriunde rămâi tu spre a avea de unde te întoarcă înăuntrul tău. Nu poți rămâne niciodată înafară, dar înăuntrul poți rămâne pentru totdeauna. A pleca până afară înseamnă mă voi întoarce înăuntru. Înseamnă a conștientiza că în mers pasul stă de fiece dată, pentru o clipă indefinită, atunci când atinge calea, pentru a marca și rememora direcția din care vine, direcție care înaintează prin memoria care nu uită. Înăuntru și înafară sunt dimensiunile între care sinele se eliberează de propria ființă pentru a se reînființa în ea.