ziua noaptea-s fiti-fiti şi gândesc
să-mi bărberesc numai obrazul stâng
să dau cu zarul la-ncălţare
mai mare cu şosetă albă şi pantof
mai mic botină şi şosetă neagră
de o fi cald să ies doar în cămaşă
pe stradă să mă plimb băţos
c-o mânecă doar suflecată
cu capul aplecat pe-o parte
privind c-un ochi în sus şi unu-n jos
cu pantaloni întorşi pe dos
crăpaţi pe-un crac până la buzunar
să fluier în piano cânt sprinţar
de copilandru...

de s-o cruci vreo babă vreun moşneag
de-o râde-un tinerel cu degetul la tâmplă
eu să-i privesc cu nepăsare
iar dacă cineva milos din fire
va apela la 112 să vină o salvare
din care-or coborâ gelaţii să mă-nşface
mulţimii adunate ca la urs să-i spun:
de ce nu mă lăsaţi în pace
eu doar am vrut să vă arăt
cum este lumea-n care azi trăim
fără discernământ de-a şti
ce-i bun ce-i rău pe-acest pământ
că e o casă de nebuni
atât...