E o singură bancă aici în parcul cu sfori
Norocul meu că a murit cineva
Plăcuța spune că era tânăr, acum are banca lui pe care pot sta deși
Langă mine e lipită o ciungă

Copiii trec din nod în nod și mă uit
Cum încearcă să poarte cu ei un câine pe sfori
Câinele plin de iubire se lasă purtat și cade
Ca orice câine plin de iubire

Între mine și ei un cais
Plin de flori transparente în soare
Câinele plânge ca într-un vis în care câinii
Poartă copii plini de iubire pe sfori
Și parcul
Are acum o mulțime de bănci

dar eu alerg să te prind
alerg nebună cu mâinile întinse
Și mă tem că am să ratez momentul în care te-aș putea salva iar în loc de asta
vom trece una prin alta

Poate iubesc nedeslușit și sunt
Ca un televizor cu lămpi a cărui imagine revine mereu cu um pumn
Și merit
merit
merit
mereu se vede cu susul în jos

Pentru caisul ăsta
am făcut atâtea flori de hârtie
și nicio rădăcină
de care să te prinzi