tot mai mult simt cum zilele și nopțile se scurg ca mierea,
m-ating de parcă ar fi degetele unui actor, interpret stelar care vrea să mă răsfețe.

intuiția îmi șoptește: -există doar o singură zi și o singură noapte, numai creaturile vii se reproduc, au strălucirea misterioasă să crească,
nopțile și zilele nu coexistă într-un vino, du-te,
nu se ofilesc, nu învie,
nu mor,
zilele și nopțile sunt cosmos,- chintesența crește iar cosmosul nu se schimbă,

intuiția îmi zice: - trebuie să existe ceva neshcimbător, fără îndoială există ceva ce ne vindecă în voie.

***

ne gândim: am venit aici să avem timp, mult timp.
credem că suntem speciali, suntem aleșii, iar timpul e crud, rău ca un diavol se mișcă mereu ca un moft,
ca atunci când vrei să ai o rochie nouă, o mobilă nouă,
o femeie frumoasă și nouă, un bărbat puternic, frumos, bun la toate, și nou,
confundăm frumusețea cu timpul, pe când ea este doar milă,
valuri,
de aia umblăm chiauni de cap,
spunem:- ne-am întâlnit deja în trecut, visăm la întâlnirile din altă viață,
din altă lume,

iar intuiția:- nu aștepta pentru viețile dinainte sau viețile de după,
ești singurul care îți vei trăi viața vreodată.

***

ce prostie să credem în timpuri, alte lumi, alte vieți, teorii: trecut, prezent, viitor,
pe când dintotdeauna trăim unul în altul,
și nu timpul ne rupe carnea, și nu timpul ne roade oasele,
ci viermii,
viermii din cireșe ne mănâncă, sug vlaga, ne ronțăie ca pe semințe de floarea soarelui,

intuiția nu tace:- ați creat timpul să exterminați viermii, insă viermii tot la viermi trag.

***

lumina zilei ne naște,
ne naște să fecundăm noaptea,
dimineața să vină într-un singur căscat, ca florile
să desfacem picioarele, contorsionați de plăcere, lacrimi să stoarcem în pumnul luminii.

***

deducția e simplă, ziua nu este altceva decât lumină, iar lumina e soare,
iar soarele e unul (dacă ar exista în fiecare zi câte-un alt soare,
sau în fiecare noapte câte-o altă lună am negocia ca la piață, sau fotbal.)

noaptea e întuneric, un singur întuneric nu mai multe intunerice sau întunericuri,
acum totul face sens, de ce nu putem uita iar noi ne forțăm să uităm.
de ce nu putem trece cu vederea iar noi ne forțăm zilnic să trecem cu vederea.
ne pedepsim, vrem să fim ca leii, pisicile … pe când asfințitul și răsăritul sunt doar niște paznici.

***

regăsiți mereu în resturi, ca puii de cloșcă,
stele ce ne-aprindem și ne stingem, ne-aprindem și ne stingem,
e tot ce fac stelele, se regăsesc
dintrodată pare simplu
când există doar o singură noapte și o singură zi nu ne mai putem preface că nu s-a întâmplat nimic
sau nu ținem minte.