voi confunda fularul cu șosetele
atunci va trebui să-mi arăți mersul lucrurilor
din nou
să mă-nveți cum să-nchid ușa frigiderului și alte uși
pe care pleacă rând pe rând prietenii mei
poate-o să-ți cer să mă duci acasă
deci să nu te mire inocența asta
căzută peste mintea mea
asemenea unei plase peste o colonie de fluturi
acasă înseamnă haina curajului de-a trăi mai departe
am să-ți uit numele/desigur
poate voi refuza să răspund chiar la numele meu
fii convinsă că sunetele
asemenea unor bile de plumb
mă vor pătrunde–n ploaie până voi deveni
o băltoacă de lichid amniotic
poate voi plânge fără să mă doară nimic
așa plâng oamenii la o anumită vârstă
și dacă se uită și dacă nu se uită în oglindă
în caz că-ți amintești
cum inventam povești cu happy end s-adormi mai repede
te rog să inventezi și tu măcar una
finalul nici nu contează
oricum voi adormi
toți dracii își vor lepăda pielea neagră
pentru a figura în clasoarele sfinților blonzi
să nu te impresioneze întunericul lăsat în urmă
ci programul de liniște pe care-l impun
spaima și golul/despoții casei
nu e nevoie să te-apleci la urechea mea
pentru a-mi șopti cât de mult mă iubești
între noi timpul va prinde o crustă de gheață